Alergăm grăbiți prin viață...
Alergăm mereu prin viață să strângem, să adunăm
Ca în ziua morții noastre toate aici să le lăsăm.
Și-apoi, dincolo de moarte, ne trezim că-i prea târziu
Să întoarcem roata vieții pentru sufletul pustiu.

Alergăm grăbiți prin viață absorbiți de gânduri grele
Și nu ne mai oprim din fugă ca să medităm la ele,
Să ne punem întrebarea: "Ce e dincolo de stele? ,
Care-i rostul pe pământ și care-i sensul vieții mele?"

Toți pretindem a fi oameni care-s plini de bunătate,
Dar când Dumnezeu ne mustră vărsăm venin și răutate.
Oare nu suntem adesea permisivi cu pofta firii
Și-adunăm în cupa vieții fructele dezamăgirii? !

Ne numim creștini și frați, născuți din Duh prin pocăință,
Dar când vine încercarea și deznădejdea în suferință,
Câți mai stau azi în picioare ca să apere credința
Chiar cu prețul de martir, când ne-apucă neputința? !

Fraților din adunare și voi cei de la amvoane! ,
Trăim vremuri de-mbuibare risipind printre saloane
Ore în șir să decorăm firea asta pământească,
Deși vrem cu toți s-ajungem sus, în patria cerească!

Dar la ceasul rugăciunii prea puțini mai vin din dor
Să vorbească cu-al lor Tată despre rănile ce-i dor.
Cei mai mulți vin să cerșească lucrurile pieritoare,
Care în timp se degradează și nu mai au nici o valoare.

Dacă aicea pe pământ, copleșiți de plictiseală,
Adormim la rugăciune și cădem de oboseală,
Ce vom face în veșnicie, unde timpul s-a oprit?
Nu cumva a noastră fire de Isus s-a plictisit? !

Dumnezeu nu ia cu forța pe nimenea în raiul Său!
Dar noi trebuie s-alegem dacă vrem cu Dumnezeu
Veșnicii nemăsurate să fim cu El în bucurie
Ori să fim robii plăcerii și-apoi să ardem pe vecie!

Nu există cale întoarsă o dată dincolo ajunși
Dacă în viața pământească de păcate-am fost străpunși!
Chiar de-avem o facultate, ori savanți dacă am fi,
Nu ne-ajută la nimica în clipa în care vom muri,

Dacă nu-L avem pe Domnul ca Stăpân și Salvator
Vom sfârși cu toți în chinuri și-ntr-un plâns sfâșietor!
O, frate drag și soră scumpă, nu te juca cu-a Lui răbdare,
Căci în iazul plin de foc vei urla cu disperare,

Amintindu-ți clipa asta, de-acest glas răsunător,
Care astăzi strigă tare, în auzul tuturor:
"Vreau o inimă curată și predată-n întregime
Ca să fac din ea o voce care strigă în mulțime:

Nu mai zăbovește mult și Stăpânul nostru vine!
Ca să-i ia cu El pe-acei ce cu lacrimi și suspine
L-au chemat necontenit, punându-și viața pe altar
Ca în clipele răpirii să aibă parte de-acest har".

(21-22 mai 2026)